Auzea vantul ce lovea nemilos petalele florilor.
Simtea lacrimile amare ale ploii pe buzele ei . Amintirile erau propria ei furtuna. Desi nu mai vroia,lacrmile refuzau sa o asculte cazand neincetat,rostogolinduse gratios pe fata ei palida. Inca ii auzea vocea,ii simtea parfumul imprimat in mintea ei.Ultimele lui cuvinte inca rasunau in camera goala ,
la fel de goala ca ea. Exact ca o statuie lipsita de acea culoare vie,viata,ea statea nemiscata in locul de unde si-au spus adio.Un cuvant greu si dificil dar atat de simplu.
Atat de usor rostit aproape soptit,cu teama.
Teama de reactia ei... Ca nu va putea trece peste amintiri,locurile lor preferate,ultimul sarut.
Atata iubire stinsa doar dintr-o suflare fara efort.
1 comentarii:
Toate trec.. si durerea..doar amintirea ramane.. dar ai putea sa uiti.
Tu esti puternica mea oricum >:D<
Trimiteți un comentariu