Inocenta unei zile fara soare.

O zi obisnuita de duminica.

Aceleasi griji pentru ziua care va urma,pentru saptamana ce se apropie,pentru temele nefacute,lectiile neinvatate.

Dar acum era altfel.

Nu ii mai pasa.Nu vrea sa isi petreaca toata ziua in casa citind chiar daca ii face placere.

Acum vrea altceva.

Ii lipsesc atatea. Ii este dor de acele zambete de care se bucura atat de rar in ultima vreme,de statul fara rost pe mess pana la ore tarzii,de glumele bune ,de acele plimbari speciale cu acel cineva special.

Si nu ,nu iubeste un baiat.A uitat de mult ce inseamna un baiat in viata ei.

Acum tot ce conteaza sunt doar prietenii,doar cei mai buni.

Cei care o asculta,o inveselesc cand calca stramb si o fac sa uite de intamplarile penibile din viata ei.

Dar mai presus de ei este doar una.

O singura fiinta.

Sabina.

Multora nu le spune nimic acest nume.

E doar un nume obisnuit,banal al unei fete.

Dar pentru ea reprezinta cineva,acel cineva cu acel ceva special.

Special pentru ca fiecare isi doreste o prietena cu acel ceva special,increderea.

In fata careia sa gandeasca cu voce tare fara sa se teama de reactia ei,de faptul ca cineva va afla de acele lucruri. O prietena care sa faca parte din familia ta,sa vina la tine acasa ca orice alt membru al familiei,sa manance la tine si sa se simta ca si cum ar fi a doua casa a ei.

Si-au petrecut o zi impreuna,o zi de toamna lipsita de caldura soarelui.

Dar au stiut cum sa o transforme intr-o zi calduroasa de vara.Cu peripetiile care le-au urmarit toata saptamana,acele povesti care ardeau de nerabdare sa fie impartasite.

Baiatul cu care a facut cunostinta,ultimul chiul,ultima iesire cu colegii,cel mai groaznic cosmar,grija balului ce se apropie.

Si tot,tot ce conteaza cand sunt impreuna sunt doar ele si povestile lor.