In acea camera slab luminata statea singura si se gandea. Suparata ca sufletul ii este sfasiat si inecat cu lacrimi amare iar vanataile se accentueaza.
Lacrimile calde ii scalda fata curatand ranile fetei.
Ar vrea sa plece dar n-are unde...ar vrea sa uite dar stie ca nu va reusi.
Si totusi isi doreste sa ierte dar stie ca nu va reusi.
Acum uraste...ii detesta si nu vrea sa-i mai vada. Sufletul ei mic este coplesit de durere si dezamagire.
O durere mult prea mare,acea durere pe care nu o cunoaste si ii pare rau ca a facut cunostinta cu ea.
Vorbele,jicnirile,amenintarile sunt inca proaspete si le simte.
Fiecare cuvant rostit cu atata disperare ...
Stie ca o sa ii vada zilnic iar acesta este inca un motiv sa ii urasca .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu