Vantul aspru de noiembrie imi ravaseste parul dar nu-mi pasa . Frunzele ruginii nu ma mai ating iar ploaie e departe... Am reusit sa fug de rautate,de lacrimi amare varsate in serile friguroase de toamna.
Am atins cerul si pasesc pe nori .
Tin de mana fericirea si te am pe tine,dragul meu.
Vei fi cu mine indiferent de drumul ce-l voi alege...vad in ochii tai .
Te iubesc asa cum nu o sa mai iubesc vreodata!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu